Aşezarea stupilor

Proasta amplasare la sursele de cules poate genera depopularea stupilor, în special la culesul de la floarea soarelui, când stupii centrali se depopulează în favoarea celor aşezaţi pe extreme. La floarea soarelui este indicat a se face o bună recunoaştere, în vederea amplasării stupinei perpendicular pe sursa de cules, cea mai bună distanţă fiind de 200-300 m pentru ca albinele să aibă timp să se aerisească de mirosul puternic al florii soarelui. Stupinele care sunt apropiate în imediata apropiere a lanului de floarea soarelui nu beneficiază de acest avantaj şi, din această cauză, multe albine rămân amorţite pe floare, în special în primele zile, multe din ele pierind înainte de vreme datorită contactului permanent cu mirosul puternic al florilor.

Stupinele venite ultimele trebuie să evite amplasarea pe direcţia de zbor a stupinelor deja sosite, la floarea soarelui fiind indicate distanţe cât mai mari între stupine şi o individualizare cât mai precisă. Este indicat a se asigura continuu fiecare stupină cu sursa proprie de apă. Albinele, imediat după sosirea la destinaţie, fiind însetate caută o sursă de apă şi dacă nu o găsesc pleacă în căutarea ei şi, neavând făcută o orientare corespunzătoare, la întoarcere se rătăcesc intrând în prima stupină pe care o întâlnesc în cale.

Secreţia de nectar este pusă pe seama celor trei factori: clima, soiul şi solul dar, important mai este şi momentul în care se face însămânţarea, creşterea viguroasă şi formarea tuturor mecanismelor înfloririi fiind indicat a se face până la aproximativ 1 iulie.